Comisioane de administrare

by admin
Comisioane de administrare

— Am primit un SMS prin care am fost anunțată că am de plată 45 de lei, deși eu am închis contul în octombrie. Știți care e treaba? Eu nu am mai primit nicio înștiințare până acu’, iar în mesajul ăsta scrie „știm că au trecut 30 de zile de la ultimul SMS, dar vrem să-ți reamintim că datoria de 45 RON încă figurează neplătită la 29 ianuarie, fapt ce atrage închiderea contului peste alte 30 de zile.” Bine că știți voi că au trecut 30 de zile, da’ mie nu mi-a zis nimeni. Poate e o eroare, adică sigur e, dar am venit să lămurim situația.

— Buletinul, vă rog.

— Sigur, poftim, zic în timp ce-i dau bucata de plastic pe care o plimb nervoasă dintr-o mână într-alta de când am intrat în bancă.

— La ce sucursală ați mers să închideți contul?

— Nu știu adresa exactă, undeva la Universitate.

— Înțeleg. La noi nu au au avut niciodată loc astfel de erori, dar se poate întâmpla. Pe ce dată ați fost acolo?

— Da’ credeți că eu mai știu ziua? La sfârșit de octombrie… vă zic, nici nu e vorba de bani, nu stau eu în 45 de lei, da’ așa ca idee. Încep să-l înțeleg pe tata, care zicea mereu că n-are încredere în bănci. Uite de-asta n-are! Am fost la bancă personal, am întrebat expres dacă mai am ceva de plată, omul ăla a zis că nu, am întrebat dom’le, da’ gata, e închis? Omul a zis că da, să stau liniștită, că e totu’ bine. Și acum…

— Îmi pare rău, dar la noi nu figurează nicio cerere de închidere a contului în sistem, spune femeia fără să-și ridice ochii din ecran.

— Adică? Și eu cu ce-s de vină că aveți erori în sistem?

— Eu vă înțeleg și vă cred, însă nu există nicio cerere înregistrată. Aveți cumva copia după cerere? Dacă ați făcut această cerere, ați primit o copie.

— Dacă am făcut-o? Cum adică dacă am făcut-o? Mă faceți mincinoasă? 

— Nu, doamnă, nu am spus așa ceva. Încerc să vă ajut, însă în lipsa unei dovezi a acestei cereri, nu pot. 

— Mie să-mi ștergeți datoria. Am închis contu’, fir-ar al dracu’ de cont! Pentru ce-mi luați banii?

— Este un comision lunar de administrare în valoare de 15 RON. 

— Da’ să mă fut în el de comision! 

Masa se zguduie sub palma mea firavă, care n-ar lovi nici măcar o muscă. Acum îmi tremură și bărbia.

— Doamnă, vă rog…

— Nu plătesc nimic!

— E alegerea dumneavoastră, dar să știți că dacă nu achitați suma restantă, nu se va închide contul, iar comisionul de administrare va fi perceput lunar în continuare.

— Pfaaa, carevasăzică, de moarte și de comisioanele bancare nu scapă nimeni. Vreau să fac o plângere!, cer autoritar, încrucișându-mi brațele. 

— Eu vă pot înmâna și acum formularul, însă vă asigur că în lipsa copiei după cererea de închidere a contului, plângerea dumneavoastră are șanse mici de soluționare.

De când am intrat în bancă, în spatele meu s-a format o coadă de 6 persoane. Se mută de pe un picior pe altul, tușind din ce în ce mai tare. 

— Bine, uitați cum facem. Dacă vă plătesc ăștia 45 de lei, jurați că nu-mi mai luați alți bani? 

— Doamnă, eu nu sunt aici să jur. Vă dau toate documentele care să justifice că ați închis contul definitiv. Să le păstrați. 

Scot o hârtie de 50 de lei și o așez pe birou. Femeia din fața mea o înhață și se apucă să printeze documentele.

— Semnați aici…

— Păi și restul? V-am dat 50 de lei, aveam de plată 45, tre’ să-mi dați 5 lei înapoi!

— Ați primit SMS-ul pe 29 ianuarie. Suntem în 8 februarie. S-au adunat 50 de lei între timp.


Photo by Michael Longmire on Unsplash

You may also like

Leave a Comment