Cand eram eu în liceu, blogurile erau pe val. Ca orice val, multe se spărgeau la mal. Altele nu ajungeau nici măcar acolo. Mulți bloggeri visau căluți de mare pe pereți, trafic, bani, fani. Câțiva le-au obținut.
În 2021, poți înlocui blogul cu Instagram, TikTok sau Youtube, dar povestea e aceeași. Nicio formă de a te conecta cu audiența ta, oricare ar fi ea, nu e perfectă. Desigur, au apărut mii de site-uri nișate unde îți poți expune gândurile, forma lor vizuală, mișcările sau talentul oratoric. „Ți-ai făcut blog? Cine mai citește bloguri azi?”, am auzit recent. Cine vrea.
Blogul n-a murit. Blogul s-a transformat. Multe business-uri creează conținut de calitate pe blog și investesc în SEO pentru a atrage trafic organic. Trafic care se transformă în lead-uri. Lead-uri care se transformă în clienți. Unii dintre cei care au avut disciplină să scrie constant au publicat cărți. Mark Manson, de exemplu, a scris pe blog încă din 2009 până să devină autorul celei mai citite cărți de non-ficțiune în 2017 – The subtle art of not giving a fuck. Un blog bun, pe orice temă, în care investești timp și resurse, poate să îți aducă satisfacție, fie ea personală sau financiară. Orice pagină de Facebook, cont de Instagram sau canal de Youtube cu mulți followers reali, loiali are în spate multă muncă.
Blogul în jurul căruia am creat o comunitate – studentaladrept.ro – a luat naștere în 2010. Am postat peste 500 de articole, am strâns 14000 de followers și am încălecat pe-o șa și mi-am spus povestea într-o carte. Datorită blogului, am avut parte de un public nișat, sincer interesat, care mi-a cumpărat jurnalul apărut în 2015. Un drum pe care l-am parcurs fără o strategie în minte, dar care s-a dovedit a fi una dintre cele mai faine experiențe din viața mea.
Am început acest blog tot fără o strategie clară. Știu că mi-ar plăcea sa mai scriu o carte cândva. Știu că am nevoie să exersez, să primesc feedback, să mă redescopăr. Dar de aici până la un plan detaliat e cale lungă. Raluca aia care știe marketing e la job. Lucrează la obiectivele pentru primul quarter. Aici, creierul e lăsat să zburde ca un miel. Uneori, un blog e doar un spațiu de joacă. E liber să intre cine vrea. De-asta e un loc public, nu un jurnal într-un sertar.
Ce o să construiesc? Ce o să iasă la final? Nu știu. Dar voi continua să folosesc cuvintele pe post de piese de lego.
Photo by Elodie Oudot on Unsplash
